Plesnesc din nou muguri în livadă,
Și iarba crudă prinde-a se-nălța,
Dar ochii tăi nu pot acum să-i vadă,
Căci ei văd o coridă undeva.

Și nici pe mine nu mă văd acum,
Deși mi-e dor de tine deseori,
Natura iese-ncet încet din fum,
Vino! Ridicămă de subțiori.

Ziua e tristă, noaptea este lungă,
Iar eu aștept să te întorci iubire,
Căci mîna se întinde să te ajungă,
Dar se retrage cu dezamăgire.

Și cît de mult aș vrea să-ți mîngîi părul,
Și să-ți șoptesc iar vorbe de iubire,
Dar ești departe și rămîn cu dorul,
Ziua de azi e o dezamăgire.

Speranța însă tot nu va muri,
Cînd este dor și dragostea e mare,
Iar eu mereu te voi iubi,
Și te aștept tînjind cu disperare.