În jungla teribilă a marelui Nil,
De multe asfințuri domnea încă sobru,
Un rege din regi puțin ipohondru,
Un leu în etate cu chip de copil.

În labă-și ținea destinele sale,
Și-a celor ce 'casa' cu el o împarte,
Făcînd pretutindeni el singur dreptate,
Răgea spre-nălțarea propriei fale.

Strîngea împrejuru-i mai multe animale,
Din rase și țări diferite,
Cu limbi și jargoane-ncîlcite,
Cu blană, cu pene, cu unghii murdare.

Vorbind alte limbi și dialecte,
Și-a uitat în schimb limba maternă,
Ce-i părea ușoară și eternă,
Și nențelegînd-o îi găsea defecte.

Înfometat, singur, părăsit,
Nu-și mai plimbă-n junglă decît fala,
Și de nu-nțelege repede morala,
Vom afla ca mîine...ca murit.