Vertij sentimental


Nu ai loc, nu ai țară,
Dar faci state să dispară.

Ochii tăi, scântei căprui,
Și pe Ares îl doboară.

Ploaia-ți udă părul,
Vântu-ți cântă la chitară.

Mineri sapă neîncetat,
Spre a găsi a ta comoară.

Suspini cu foc din stele,
Și cu lacrimi de fecioară.

Să nu pierzi trenul,
Eu te aștept în gară.