Presimți uneori
"calmul obiectiv al lucrurilor"
...de fapt speri
ca lucrurile să-ți dea
ceva din liniștea lor
iar tu să le dai ceva
din ne-liniștea ta


de fapt
totul este un joc
între tine și tine
pentru că ceea ce simți
nu mai seamănă deloc
cu viața așa cum
ai vrea să fie


sau
ne-mai-avînd
acel "simț al inutilului"
nu mai participi
așa cum ar trebui
la viața așa cum este?