Opriți destramarea !
Priviți schimbarea,
Nimic din cea fost
Azi nu-i cu rost.
Vara nu-i vară,
Pe timp de iarnă,
Aproape-i toamnă.
Toate-s schimbate,
Și prea alterate.
Omul,nu-i om.
Nici fructa din pom,
Nu este ce-a fost,
Multe n-au rost.
Vorbe rostite
Doar ca ispite,
Fapta cea bună ,
Azi nu răsună.
Atâta gâlceavă,
Multă otravă.
Lumea se miră,
Dar rar se închină.
De ceea ce văd,
Azi un prăpăd.
Poate cădea
De sus o stea,
Fără să ști
Cât vei trăi.
O faptă bună,
Azi te alină.
Puțini o fac,
Mulți se prefac.
Sub mantii frumoase,
Și prea păcătoase.
Ieșiți cei curați !
Și luminați.
De atâta durere,
Lumea vă cere,
S-o ajutați.
Binețe să dați
Celor oropsiți
Și îngrădiți.
Urmând virtutea,
Nu răutatea.
Numai așa putem scăpa,
De la peire.
Prin mântuire.