Periferie de vise

Trezește-mă din somn
când trubaduru-și zice ultima cântare;
atunci, și doar atunci
când fac un pas de pitic între nor și pământ.
În timp obscur să mă ascund
după o frunză de pelin
și să arunc o privire piezișă
celei din urmă stele atârnate pe cer.
De curcubeu să mă țină un fir de ață
pe care să-l rup cu dinții
și apoi să mai zăbovesc un minut în leagăn
de scoici și alge și piloni de beton.

-Existență larvară la periferie de vise
și zbor pe aceeași orbită cu tine
la margine de pelicula firavă a unui balon de săpun
și totuși acolo unde
autobuzele nu opresc niciodată.-