gigel a fost înțărcat târziu
prea târziu să nu fie cel mai afemeiat sentiment
și nu glumesc când spun /
are părul dat cu gel nasul cârn
adulmecă mereu părțile intime ale doamnelor cochete
care-și dau coate sub umbra vicleană de mânz
ce tropăie bulevardele tacticos între Agonie și Extaz
cafenelele lui preferate

nu iubește
doar flirtează adânc cu inimi naive
îi place să-și bea cafeaua la ore fixe
de aceea uneori se grăbește să ia taxiul pe bulevardele lungi


pe cele scurte devine păcătos întârzie prin bordele unde râcâie
cu mâinile acoperite de buchete de flori sentimente false
le cuibărește atent gândind la cum să se retragă nevăzut într-un colț
și să râdă

în fiecare an de sfântul valentin se îmbolnăvește
devine apatic
genunchii îi tremură când își vede bulevardele
pline de mâini împreunate și zâmbete perfect adunate în îmbrățișări
de buze și plânge nedumerit adunându-și ura pentru mâine

gigel e un sentiment
prea afemeiat să nu fi fost înțărcat târziu...