Cumva frigul i-a pătruns barbaric
În oasele ce par de gelatin.Și pașii,
Spre fereastra îngălbenită îl poartă tiranic
Afară-i,alb,alb,alb,atât de alb.Arcașii
Și Marele Inchizitor,așteaptă un semn
Și el își spune c-un glas solemn :
Situație atât de disperată în care
Eu nu vroiam să mă găsesc
Și ochii lui de lungi ore de rătăcire
Pe de-a întregul suferinței povestesc :
Eu jocul l-am pierdut
Căci în orbire
În amor ludic ,am încercat să mă rănesc.