am pus orologiul bunicii să bată la șase
de sute de ori până acum
dar mereu am auzit mai întâi bataia aceea la ușă
violentă, în noapte mereu altfel, venită parcă dintr-un vis

dar nu, nu era vis
stăteam să o ascult uneori minute în șir
alteori descifram vreun cod morse pe acolo
mă ridicam din pat dar bineînțeles întotdeauna și mereu la ușa mea nu era nimeni
era doar bătaia care nu mă lăsa să dorm
apoi mă duceam și opream ceasornicul bunicii să nu mă mai trezească
să pot și eu dormi în fine

recunosc ajunsese să-mi fie frică puțin de bătăile la ușă
deși se dovediseră mereu inofensive
dar nici ceasornicul bunicii
și nici somnul meu nu mai erau la fel
când am strâns în grabă câteva lucruri din casă
am plecat

abia după ani
am aflat că apartamentul meu fusese complet distrus
de ceva violent un incendiu sau poate o alunecare de teren dar ce mai contează
luasem cu mine ceasornicul bunicii de acolo
și pentru că nu am avut încotro
și bătaia de la ușă
pe care am găsit-o dormind pe preș, extenuată
după ultima noastră noapte în care nu m-am ridicat din pat până nu a interpretat
“Freude, schöner Götterfunken,
Tochter aus Elysium”

ritmic și corect