toți camarazii plecaseră
toate cadrele dispăruseră
după foarte mult timp tăcu și ecoul țipătelor

natura își reintra în drepturi
o iarbă mare creștea din saltea

anotimpurile treceau
ca un convoi nesfârșit de camioane

puteam fi văzut prin geamul spart
de foarte departe
fredonam o melodie interbelică
și imitam
nu știu prin ce minune
la perfecție
sunetul de gramofon

curățam arma
sperând să găsesc în mecanismul ei ruginit
inima