Daca as putea,mi-as coase urechea,
Chemarea lumii sa n-o mai aud
Si mai apoi i-as coase si perechea,
Prin zgomotul ispitelor sa trec precum un surd
Si daca as putea si ochii mi-as lipii,
Ca prin lumina lor placeri sa nu mai sorb,
Dar inainte sa-i lipesc as stii...
Sa las un loc deschis doar ca sa plang
In rest...
Sa privesc viata ca un orb
Si gura...peste gura, mi-as pune un fermoar
Sa nu mai pot graii pustiu si-nselaciune
Si-apoi as azvarli-o-ntr-un sertar
Si daca-o so mai scot...,as scoate-o doar pentr-o rugaciune
Iar mainile acestea, poarta grele pacate,
Un lant as pune peste ele sa le leg.
Nu le-as lega in spate, ci cat mai strans la spate
Ca niciun viciu tamp sa nu mai pot sa-aleg.
Iar mai apoi in talpile-mi murdare, piroane lungi as bate
Pe cai gresite si spre rau ca sa nu mai apuce
Si prin gand bun sa prind curaj, le-as scoate
Stiind spre spovedanie ca ma vor duce.