mă îmbăt cu lacrimi de soare...alerg pe cîmpia scăldată în rîul viselor mele
bunica mă strigă...simt gustul de miere...gîzele dansează pe creștet de ramuri
explozii de farmec plutesc și se-nălța plăpînd din umbra pașilor calzi pe iarba firavă
și fragii săruta duios tălpile mele.

ochii răsfrînți în verdele crud,pielea...mantia vîntului dulce,trupul...pădurea în liniștea ei
iar sufletul meu se preschimbă în dor...se înalță la cer și cade în ploaie de vara topită pe frunze de nuc
și rîde cu foc pe trup de narcisă.

mă cațăr pe coama unei adieri de șoapte...aud o poveste...o văd pe bunica
cum țese din vise carpete cu stele și flori...totul se naște și moare acum...
și totul e clipa și clipa e totul...
''mai spune-mi bunico...mi-e dor să te-aud''