a mai rămas o zi
și dumnezeu se dezbracă în fața vieții
viața în fața lui dumnezeu
și amândoi în fața ta

îți pui capul pe tastatură
și bluza mea se mulează după forma spatelui tău
până într-atât încât nu mai știi
dacă salutul ei rapid face mai mult
decât „te iubesc”-urile tuturor femeilor

îmi dezbrac umărul stâng
și oamenii nu se mai aruncă de la geamul tău
cămașa ți se umple cu toate diminețile
în care ai sărit peste cafea
pentru că noaptea gândul la ea te-a ținut treaz

îți ridici capul de pe tastatura
și în piele ți-au rămas urmele degetelor ei
care au apăsat și ești sigur că
ai putea-o recunoaște oricând

îmi acopăr umărul
și te așezi la picioarele mele ca un câine
care trebuie să înlocuiască un avort
ți se umflă pieptul de lacrimi
și mie îmi zboară păsările de pe brațe