intrare la metrou

flegme
rahați de câine
pubele răsturnate

un borât îmi face viața mai ușoară
îmi saltă geanta de umăr
încearcă să fugă
îi sparg fulgerător gura
apar din înserarea romantică
alții trei membrele mele simt până în ultima moleculă de măduvă
ce înseamnă să cobori scările de-a dura

cine dracu să-i numere pe toți
țigani maghiari arabi turci chinezi ceangăi ruși moldoveni ovrei
vagoanele garniturii de metrou arhipline
în picioare numai capete de femei

îmi trece tot mai des prin minte că poezia nu folosește la nimic
simt din ce în ce mai des impulsul să mă bat
strâng pumnii până îmi plesnește pielea pe oase
lirismul m-a moleșit
am uitat
la ce bun să regenereze sângele într-un bărbat

românii n-au coloană vertebrală