Am citit frumoase rânduri, pe la fete-ndrăgostite
Și mă simt atras cu gândul de frumoasele ispite...
Inima îmi bate iute, și visez la ele treaz,
Dar... m-ăntorc la ale mele, să nu mă mai dau viteaz...

Gândul însă iar mă poartă, și o simt că parcă vrea,
Să mă mângâie pe suflet, și-un sărut ușor să-mi dea !
Cu privirea ei fierbinte, blând, la pieptu-mi să se culce,
N-am sperat nicicând atâta, nu cunosc ceva mai dulce !

Stau , nu misc, să nu dispară, clipa mea de fericire !
Dar surpriza-i și mai mare... mă cuprinde, cu iubire,
Mă desmiardă, se lipeste... simt că o să amețesc!
Și-i răspund, mai cu sfială, că mi-e frică c-o gonesc...

Doamne.. Ai creat femeia, un miracol pe-astă lume,
Nu pot pune în cuvinte, nici nu pot a le ascunde,
Patima ce ne pătrunde, ce ne duce în extaz...
Și un pic îmi e rușine, și am lacrimi pe obraz...

Stam uimiți de ce simțirăm și abia ne revenim
Simt dorința cea nebună ca din nou să ne iubim !
Dar ea doarme și respiră așa gingaș și ușor,
Și-i admir gurița, sânul, mijlocelul și-un picior...