Priveam oglinda apei, în cadă scufundat,
Era atât de bine... și stam îngândurat...
Și degetele-am scos, ființe mititele,
Diverse, dolofane, mari, mici și subțirele!

Atât de diferite și toate sunt doar... eu,
Noi suntem... miliarde de degete de Zeu !
Și-am înteles atuncea, că suntem strâns legați,
Ca degetele mâinii, și de-asta suntem frați !

Dacă dispare-un deget, EL este mai departe,
De-apare un alt deget, avem toți un nou frate !
Nu știm , nu ținem minte, știm doar ce-am învățat,
Dar GLASUL dinăuntru, șoptește nencetat...

De-ți liniștești tu mintea, auzi a lui șoptire,
Te umple fericirea, și simți numai iubire,
Privirea-nrourată, și caldă-ți luminează,
Iar îngerii deasupra-ți fac tumbe și dansează !

Nimic nu-i întâmplare, căci viața e o școală,
Cu multe lecții grele, tristețe, luptă, boală...
Iar inimioara-ți plânge, ești trist și părăsit,
Și-ți iei inima frântă... și mergi... Spre infinit...