ai ascultat vreodată cum ninge
cu dor de lumină
de mamă
de zbor înșurubat printre vise

atât de alb e satul
încât se văd
suspine cum se înalță
din hornuri crăpate

somnul pruncilor se aude
ca un sfârâit de jar în zăpadă

doar scârțâitul ușilor
zgârâie inima
și lacrima se sparge
ca un cub de gheață
pe treptele amintirilor