pe aleea salcâmilor deshumați
când din lumină rămâne un cimitir
și clădirile mimează doar umbre
poți să-mi atingi buzele întru
însemnări pe balanța timpului
unde gheața se apleacă râzând peste foc
apropiați nu-mi rămân lucruri nerostite
în adânc

dacă mi-ai cere să te pictez pe
pânza unui nou deșert
nici zăpada asta nu s-ar topi pe gânduri
din formele uzate ale tristeții
iubește-mă prin vifor în dreptul unui felinar
până se transpun câteva raze
pe trupurile albe ale trecătorilor
culoarea vinului în priviri
prelungire