Te trezește în crucea nopții
Sau...nu te lasă deloc să dormi
Iar când dimineața’și arată colții
Și’n oglindă vezi oameni diformi

Ei bine,dragă,contesa supărării
E’n vizită la mansarda ta
E roșu-turbat cu ochii negri
Și’și spune : depresia

Ai un gol,o lipsă de iubire
Ai uitat să te mai uiți la tine
Te’ai uitat pierdut prin cimitire
Și...depresia vine(nu se poate abține)

Ocupat cu fleacuri,mult prea singur noaptea
Te închizi în tine , îți ferești privirea
Nu te poate ,,citi’’ nici chiar Divinitatea
N’are cin’ să-ți dea 2 palme : hai,trezirea !!!

Depresia nu’i o decadență burgheză
Ce te’nbrățișează propovăduind iubirea
Ea vine tiptil dar înghite cu viteză
Fiindcă ...cauza tuturor bolilor e mâhnirea

Și’i urâtă ca un măgar + doi porci
Îți rănește inima , îți zgârie ochii
Și dac’o neglijezi apoi degeaba’ncerci
Vei fi doar un snop de așchii

Testează’ți cu stetoscopul ultimul vis
Ultima oară când ți’ai permis să visezi liber
A fost frumos ? de ce’ai trecut vis-a-vis ?
Alergi...te alergi...ești alergat,vezi asta...sper ?!

În mare parte nefericirea omului e...omul
Foootingul in kur și’l aplică fără vreo rețetă anume
Joacă’n filmul vieții sale deșirându’și ghemul
Și când dă de’o bucurie ce încearcă ? s-o sugrume

Depresia e o tragi-comedie umană
Râzi plângând pe sprânceana supărării
Și nopți întregi nu pui geană pe geană
Virusat de’ale sale bacterii

Dacă nu te trezești la timp,mori...de viu
Uităte’n oglindă ! ești ca o morsă gravidă ?
Părăsește locul (dacă depresia îți ia un interviu)
Dacă te lași te v-a închide’n piramidă