pe pământul acela
din care grâul creștea
se puteau hrăni toate visele lumii

tu m-ai învățat cândva că dragostea
este ecuația cu două necunoscute
ce însumau infinitul

acum prin vene îmi curge liniștea
nu îmi mai picuri în suflet
în toate culorile fericirii

amintirile nu mai încolțesc
singurătatea
mă seceră de la glezne