agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-02
| În juru-mi nu-s oameni, ci stele, Pe Caleea Lactee alerg, Şi zeii sunt singuri, şi-s grele Tăceri ce în mine converg. Prin gene-ți sclipeşte o rază, Eşti munte, zăpezi, vis rotund, Pe care, cu dor, desenează Doar versul în care m-ascund. Sunt lacrimi pe pietre de gânduri, Plăcerea ucide şi-i frig, Punând cap la cap mii de cioburi, Pe cerul cuvintelor strig, Chemând, viitoare, iubirea, Ca-n vremuri apuse demult, Când eu voi fi doar amintirea Mândriei ce astăzi ascult. Mă-ndrept către țărm, ca oceanul, Şi-adun anii mei trecători, Din zarea ce-mi poartă aleanul, Prin vagi continente de nori. Acolo, în visu-mi de-o clipă, Te văd, ca un murmur fragil, Pe-a vântului nopții aripă, Pierdut în eternul exil. Suntem, amândoi, însuşi visul, Dar ca-ntr-un sinistru complot, Să trec, înspre tine, abisul Răscrucilor vremii, nu pot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate