...și era frontiera,
era roua de pământ fertil...
râul frângea deja iluziile mele
și vestul se reliefa în depărtare
unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă...
vara era departe,
dar de acel pământ si de acele pietre
mi-aș fi zdrobit în continuare mâinile...
rămân amintirile
și câteva zile în plus
dăruite timpului care se scurge.