Moment


“ Copaci în alb, mirese de cuvinte…”
frunza metamorfozată în pasăre,
litera rotunjită de-un răsărit de lună,
lumina mâncată de rugină,
îngerii adormind în palmă,
inima noastră învelită în iarbă,
atât de neputincios,
Infern și Paradis la un loc,
oboseala tristeții din umbră
când ne descoperim fără urmă…

Da! Cam cu atât,
cu degete- ostenite de-ncercare,
urcăm prin ființa noastră trecătoare
și-atât de puține stări ne mai cioplesc:
”Copaci în alb, mirese de cuvinte…”
sânge spălat de ploi și jurăminte…

Ileana Popescu Bâldea