Nu vreau de la tine decât să-mi vorbești,
să aflu cum e lumea, să mi-o descoperi tainic,
ținând cu mâna strâns un ceainic
de teama să nu te-nfrigureze pe vecie iarna…


atât de mult am așteptat, ca în povești,
să văd cu ochi-mi limitați cum ești.
să poți fi măgulită, ar trebui să am răbdare și uimiri
cât pentru două mântuiri.
atât a trebuit să-ndur ca să te-aduc în situația
de a-mi risipi dilemele din jur și dacă e viață sau moarte


întâmplarea aceea…


acum, nu mai e nimic de făcut, misterul tău etern
se risipi-ntr-o clipă, captiv aspirațiilor mele,
așa cum și eu sunt muritoarelor gesturi.
superficialitatea mea de moment
îți va spori libertatea.
hai, vino și constată cum oamenii de spirit
se potrivesc în talie!


măi, fetelor, măi,
sunteți singura realizare a României actuale.