port cu mine un caiet enorm
luat parcă din mâinile unei statui
deranjând lumea prin autobuze
cu frunzele și firimiturile de pământ
care se scurg din el

sunt întrebat pe stradă
la ce fac reclamă
copiii străzii îmi cer materiale promoționale
alții mă fotografiază când mă opresc dezorientat
în mijlocul unui mall

noaptea
în depărtare se trezesc loviturile de topor
atunci rup câte o foaie
din care fac un avion mare
cât stația de tramvai pe bordura căreia
m-am așezat să aștept