Foarfeca,
uitată pe masa de lucru aseară
cînd terminînd tema pentru acasă la română
și somnul nu-mi încîlcea gîndurile seci,
din neputința de a mai face altceva
începusem a-mi tăia stelele în forma rombică
de pe cerul aburit de singurătate,
azi dimineață mi s-a părut
cel mai netrebuincios instrument
și am aruncat-o în sertarul mesei pentru calculator...
zăcea acolo tăcută și palidă,
de aceea m-am gîndit deseară să-mi mai tai cîteva stele,
sub altă formă
(mi-a plăcut să tai bucăți din univers
pentru a le umple de sensuri noi)
și să le păstrez în același sertar,
pentru că la lumina zilei
stelele se sting sub raza dreaptă
a unui singur soare...