Am găsit un teren singuratic. Iubirea unei femei
pentru poezie și jocuri de noroc o face
aproape imorală. Palmele mele ating în temelii
fiecare memorie tristă izbită de pereții neputinței.

Râsete și lacrimi curgeau împreună în fiecare respirație a ei.
Genele ei dansau ignorant în penumbra policandrelor chicioase
etalându-le la fiecare nouă licitație de whist. Nopțile erau pline
de lumină. Transformam flăcările în povești.


Ne amuzam teribil de stângăciile fetișcanelor
ce se făceau că făceau furori printre pariori și de barmanii
care le serveau cocktailuri de vorbe siropoase,cu umbreluțe
de parcă s-ar fi adăpostit mai apoi la umbra lor.


deși se dorea distrasă, o simțeam mai dornică de pasiuni
arzătoare decât flacăra unei candele ramasă neaprinsă
pe masa de lucru a pustnicilor.


Un fum răsare din pereți. Și dintr-o dată: agitație.
nu te mai recunoșteai om cu om.