latră cățeii mâțe-mpuiază
un singur pește sare-n iaz
atât de clar că-mi crapă geamul
luăm lumea-n cap peste pervaz

doar ulițele ne mai leagă
umbletul șui fără șiret
simple-ncălțări care ne poartă
sub sălcii de anahoret

în filmul mut întindem bețe
ea unul verde eu uscat
prin haltă trece nu oprește
trenul în care n-am urcat

malul să poată să cuprindă
lumea în care doar momesc
închide unda cu peștoaice
cântând cazon grăniceresc