măgurile astea
sunt niște fânețe de-ale noastre din bătrâni-
care fac fânul acela ca mătasea
căruia i se zice de oi-
părând că ar sta călare
sub niște ceruri largi
pe pădurile dosului
făcându-le să se prăvălească peste valea poienii
ca o grozavă cădere de ape

și care deasupra se duc până-n pustietățile muntelui
la tăul dela zănoaga boului
la frunți și la zmăoaica
de aproape că se pierd în lărgământul acestuia
o treabă care amintește de niște vremuri
când prin părțile locului
oile erau mai multe decât oamenii
și era mai bine-zic unii

este țăpișul ăsta însă până să ajungi
o parte din cărarea dintre fagi
unde spinarea dosului iese la vedere
așa cum este ea numai stâncă
un loc ca păretele-cum ziceau cu un anume respect
cei ale căror picioare și inimi și minți
îl înfruntau în fiecare vară după sfântu' ilie
și după târgu' dela găina
când se urca la măguri cu coasele

ar fi fost de ales ce este drept
pela râpa roșie-de-o pildă
locuri mai domoale
mai aproape de putințele orișicui

oamenii apucaseră însă din vremuri
și a te feri
era un semn cât se poate de limpede
despre cum stau cu adevărat lucrurile

gata!-ziceau rânjind
mai ales cei care simțeau
că sunt ei înșiși pe-aproape
în astfel de cazuri-

de-acuma să se-mpace cu baba și cu nurorile
să dea feciorilor ce-i de dat
să iasă mai din des naintea popii
și să treacă pela ăla care ia măsurile pentru...hmm
ca să nu-l ia treaba chiar pe nepregătite...

cât despre țânci
cu ăștia nu era cine știe ce întristare
au să poată la anu' ori după
nu-i nici un fel de grabă-ziceau cu îngăduință
și cu o anume invidie în glas
aceiași gospodari

aici mà fraților-
s-a pomenit vorbind într-o vreme
unu' drulea de pe valea cu schitu'
ținut de înțeleptul satelor ăstora până departe-
țăpișu' ăsta...hă...
aici se sfârșește începutu' și începe sfârșitu'
carevasăzică-
pentru că la măguri...
nu poate fi nicicum altfel
dacă-i de când se pomenește
dacă de-acolo ne tragem
după cum a rămas vorba din vechime
unde să lași...