agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-30 | [This text should be read in romana] | poartă măști de oxigen și are picioarele-n semilună OM nu mai dorea altceva decât un tub de oxigen inepuizabil. El avea aur în sânge și-un Demiurg în formă de tort, din care mai avea o firimitură în colțul gurii. OM știa că-i un joc de zaruri și că va trebui să-și doneze aurul altei inimi de fluture. Pe când vor zbura fluturii, OM-ule? * OM are agățată de câte o talpă a piciorului o mână de aer cu trei degete cerșind nisipul și alte două degete încolăcite ca vrejul de iederă. Nimic din ce se poate trăi Există. * s-au copt teii ! Nălucile vin cu falangele-ncleștate, fluturând sacoșele plasticate. O turmă înfometată, cu pupilele dilatate și arzânde. OM nu poate privi, tălpile zdrobesc pietrișul. Degetele devin cazanul cu flăcări în care sare țipând arlechinul roșu decolorat. Nimic din ce se poate deveni nu Există. * se inhalează vorbe, dureri, nașteri, morți, zâmbete, despărțiri. Cine are curajul să fie singur? OM își dorește să fie iepure, Urechile iepurilor sunt veșnice în nimicnicia lor. Tot ce nu există, se poate Trăi. * OM vrea să fie un zâmbet în fericirea de infinit a lumii. Cât durează un râset ? E un X ce tinde către infinit. Vâslește. Marinarii în ceață îi aruncă clepsidre albastre în mare, călăuzindu-l cu irișii gri. Pe când infinitul, OM-ule ? Valurile sunt pentru a învăța să Plutești. * Noi, heruvimi ai mocirlei, ne-am lipit fulgii murdari de centrul pământului, dar arcurile noastre râvnesc către vârful piramidei. Noi vrem să zburăm lângă clocotul mocirlei. Avem cornul Minotaurului în loc de sinapse, în loc de atrii, copita spinoasă. Visăm cu ardoare urcarea pe soclu și spulberarea asurzitoare a aripilor. Ideile nu se gândesc. * OM aude vântul cum șuieră mocirla în căutarea lui. “Renunță! Aici te-așteaptă numai vulturii pleșuvi cu săbiile lor de humă !” Își astupă urechile cu dopuri de case, de mame, de mătuși, de parcuri, mașini. (n-ar fi bine să răcească de la curent) sacrificiu doar pentru vanitate, pentru steagul tatuat cu mândrie : Sunt martir ! Fericirea nu se trăiește râzând ! * OM caută lumina cu razele soarelui, nu poate vedea verdele frunzelor vrea să vadă râșnița ce-i macină bătăile inimii, visează să o zdrobească, să taie lanțurile de hârtie, dar frica tremură în fiecare silabă a numelui său. A deveni înseamnă a te dezbrăca de haina eului tău. OM este un heruvim al mocirlei.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy