Îmi frâng cuvintele
Ca pe o pâine caldă
Ce o împart îngerilor muți
O lacrimă obrazul îmi scaldă
Cum scaldă ploaia o floare din munți.

Îmi frâng cuvintele
Până le fac țăndări,
Cu ele îmi înțep gândurile,
Picătura de idee îmi curge din zări
Cum curg rugăciunile din îngeri.

Îmi frâng cuvintele
Ca pe o pâine de cuptor
Și le arunc într-o mulțime de sfinți
Dorințele le strâng într-un urcior
Cum strâng tăcerea în dinți…