am murit atunci
când ți-am visat brațele
pe care mă purtai ușoară și albă

ți-am zis să ne schimbăm durerile între noi
și ți-a fost teamă
tăcerea mea durea mai mult decât toate
și când n-am mai știut
să căutăm nimic în noi
lumina s-a deschis ca o rană

și a rămas crucea mea
să iubesc un bărbat plămădit
din lut moale

uneori îmi spun
că e doar luna neagră în scorpion