Visez cu ochii deschiși
Mergând pe străzi
Fără a lua în seamă nimic, nici-un amănunt
Privesc oamenii
Fără să-i văd
Și pe lângă ei
Ca și cum m-aș uita printr-un telescop invizibil
Și trăiesc iluzia, că mă nasc din nou
Pentru un timp, ce va veni,
Sau cine știe, se va termina!
Când eu tot bâjbâind, fără țintă, fără scop
Nu voi observa momentul
Tot răscolind printre amintiri
Unde găsesc lucruri și întâmplări,
De care mă minunez!
Și mă-ntreb:
Cum de s-au petrecut?
Eu fiind și spectator și actor în ele,
Iar pe altele, le-aș alunga
Din mintea mea
Ce n-a făcut când trebuia
Selecția, ca ele să nu rămână
Acolo, în taina din mine
Și nu mă trezesc
Din această buimacă reverie
Ca să-mi dau seama
Cum îmbătrânesc, cu fiecare clipă trăită
Și că...mă apropii de ceva,
Ce… am impresia, că i se va întâmpla altcuiva!
Nu mie, cel ce hoinăresc
Și visez , cu ochii deschiși
Prin care lumina pătrunde
Și nu vede
Ce-n mine se-ascunde
Prin colțuri și cotloane,
Unde e umbră adâncă
Ca după niște obloane
În acest labirint
Care sunt eu,
Visătorul, cu ochii deschiși.

29-30 03 2011