Captivi intre viata si viata
ancorati fara sanse-n iluzie,
noi stim deja,
undeva, adanc, in noi
ca singurul lift ce ne va sui inspre adevar,
va fi plecarea de aici.

Pana atunci,
nici tu, nici eu,
nici el si nici ea
nu vom putea decat
sa ne ardem secunda
in tacerea iluziei.

Conteaza, oare, de unde venim ?
conteaza, oare, unde ne vom duce ?
sau nu conteaza, de fapt, decat
cum am venit si cum ne vom duce… ?

Da-i omului totul
si-l va preface-n nimic…

Da-i omului adevarul
si-l va preface-n mincuna…

Da-i omului iubire
si-o va preface-n fericire !

Am deschis o fereastra spre cer,
nu pentru a zbura prin ea in infinit,
ci pentru a privi infinitul din mine…

E minunat, Doamne
cum te-ai asezat in fiecare dintre noi,
si cu cata nemarginita iubire
te-ai daruit sufletelor noastre,
stiind cu cata infinita greutate
vom ajunge a intelege asta.

Si-am sa tac, poate, de-acum
caci vremea cuvantului a apus
facand loc
aici, in lumea noastra,
pentru vremea faptei.