Te dezbrăcai cu mare artă,
Și mă simțeam ca prizonier!
Să fug voiam atunci pe poartă,
Te dezbrăcai… de caracter.

Și mă priveai cu ochii minții,
Cu gura până la urechi,
Vedeam că din proteză-ți dinții
Lipseau nătâng: perechi, perechi.

Atunci, m-am ridicat din patul
Ce scârțâia năbădăios,
Și-am ascultat al fricii sfatul
S-o șterg afară sănătos.

Dar, parcă mi-ai citit ideea,
Și-n plin elan m-ai apucat
Sucind de grabă-n ușă cheia…
Tu m-ai proptit din nou în pat!

Femeie, zic, muștaru-mi sare,
Cu gluma văd că te întreci!
Să urli tu în gura mare,
Eu tot mă duc astăzi la meci!