aș vrea să pot zbura dincolo
să mă întorc seara la cină
să împărțim felii de lumină din miezul pământului
visele nopții să ne fie calde
diminețile reci
cu miros de salcie

de fiecare dată când încerc să îți atrag atenția clachez
îmi rup un picior
îmi rup o mână
îmi intră un gunoi în ochi
îmi mușc limba

m-am hotrât brusc să te las
în tălpi îmi cresc mușuroaie de furnici

ce mai contează părerea ta
atâta timp cât eu nu mă pot bucura de ea
cuvintele tale cuvintele mele
ce mai contează?

acțiuni fără consecințe
doar o mare harababură și un amalgam cleios de gânduri
ce se lipesc de memorie ca o pată de cerneală pe o coală albă de hârtie

***
de maine îți promit că o să mă schimb

o să fiu atent pe unde merg
o să scriu doar cu creionul
o să privesc doar în jos

de mâine se anunță vreme ploiasă

o să mă plimb pe aleea de lângă stadion fără umbrelă
o să fiu mare

să pot alerga fără să cad
să te pot mângâia fără să îți vorbesc
să ținem ochii închiși și să visăm