Mai vreau să aud cum se rupe asfințitul
În fâșiile roșii ale inimii mele,
Umbre plăpânde în lumina de seară
Revărsate peste gardul de vară.

Mai vreau să aud pașii
Întorși din refuz și plânsul lung
Risipiți pe marginea albă
A dimineții uitare, fruntea ta înaltă.

Mai vreau să cred că sunt aici
Între frunza din nor și iarba din stele
Strivită de ieri, de voi, de iubirile mele.

Părtașă la tristețile mici
Într-o lume mare, am fost și eu cât un arici.