Alină-mi viața simplă în orice dimineață
Când treci pe lângă mine și scapi un mic surâs,
Alintă-mi și auzul cu glasul tău cel dulce,
Să pot iubi iar viața, măcar până-n apus
Și fă cumva spre seară să nu mă ocolești
Cu ochii-ți rupți din stele uitând să mă-nvelești.
 
Alintă-mi noaptea tristă și colorează-mi visul,
Dă-mi voie ca pe ceru-mi timid să te răpesc,
Alină-mi suferința care la piept îmi paște -
Stai iarăși lângă mine să pot să te privesc,
Iar până dimineață tu nu cumva să-alungi
Tot farmecul din zori, când înspre casă fugi.
 
Alină-mi iarăși ziua, și noaptea îmi alintă,
Lasă-mi măcar speranța - să cred iar în povești,
Cât sufletul mi-i tânăr și pot să mai iubesc,
Cât soarele răsare ... și tu frumoasă ești.