sufletul s-a urcat în șaua cerului armăsar pur sânge
și a fulgerat de la est la vest s-o găsească pe ea
liniștea
a întrebat păsările dacă nu se ascunde în zborul lor
iar păsările l-au învățat s-o cânte pe ramuri cu muguri dospiți
și ea tot n-a venit

a căutat-o în roșul gărgărițelor în tremurul fluturilor
în chemarea cucilor
și ea tot n-a răspuns

a rătăcit pe ape
n-ai vazut-o pe ea l-a întrebat pe delfin
iar delfinul s-a răsucit curcubeu în zbor / a tăiat apa
în mii de lacrimi cristale

a răscolit deșertul în lung și în lat
până și în acul scorpionului a căutat
și tot n-a gasit-o


s-a odihnit pe masă lângă o coală și un pix
n-ați văzut-o pe ea liniștea
pixul a râs în hohote închizându-se și deschizându-se intermitent
iar coala a oftat și s-a întors
descoperind-o
ascunsă sub pragul unui vers
îl aștepta ca o stea îndrăgostită de cer


a născut odiseea sufletului
și l-a alăptat cu versuri de foc