Poetul e îngerul, crucificat
Prin jungla aceasta de vremuri păgâne,
De câtă prostie e-n electorat
Și-n starea de doliu a limbii române.

Poetu-i nebunul urlând în zadar
Că viața e Sufletul prins într-o cușcă,
Când trupul, nătângul, cel fără habar,
Dorește asiduu un glonte de pușcă !

Poetul e germenul atemporal
Ce suge copacului sevele vieții
Și moare, pocnind idealul floral
În trompa albinelor! Ãștia-s poeții !