Un dor de-o primăvară pură,
Cuprinse pieptu-i stingherit,
Uitat in nopți, lăsat pe dune
Sufletu-i sta prins în nisip.

Ochii-i priveau pustii la lună,
Mâinile reci, de neclintit,
Aripi de corb dacă le-ar pune,
Spre răsărit s-ar fi grăbit.

În inima-i întunecată,
Fereastra-ar vrea so fi deschis,
Vântul să-i fluture prin juru-i,
Trupu-n cortine-nvăluit,

Flori de cireș să-i ia suflarea,
Iar corzi vibrând extaz să-i dea.
Un dor ce-i picura pe buze,
De nicăieri dulce-i șoptea:
“Un cânt de primăvară pură
Se află chiar în mâna ta!”