și ultimul astru din ceruri îngenunchiind
apune iar eu săracul
îngânând mă vait
crezând că te
înscăunează pe tine
chipeșă precum
nici lumina fără nume
nici diferite numiri pământești
și întunecimi de genune
nici vrăji descântece rune
nu au atâta influență-n lume

ieșeam înnoptat pe-atunci
când mă mărgineam cu trivalea
cvadruplu cu vadra
pare-mi-se cireșele erau
neobișnuit de mari ochii
mei căutau somnul

costache mă strigă domnul
nălucă este aceasta te
ascunde fii blajin
milosârd nu te certa cu îngerul
de-a dreapta
nici cu leul vulturul boul
cumpără-ți o bicicletă mai spuse
prea mult obosești
mergând cu picioarele tale
da doamne fie voia ta
și în veci coti traversând spre davila
în drumul meu către casă
în gânduri