îl așteptam la fereastră,
două trei de 84 nu mai mult.
dacă nu venea,
era beat pe undeva și într-o zi
am știut că nu este un vis.

oare cum puteam să-i rezist
când stăteam împreună atât de puțin
și cum puteam să-i spun mamei
când ea tremura și plângea
să sfârșească odată.
să treacă ca atunci când te tai la deget
si dai cu rivanol. nu știu

dar pentru dragoste nu există leac.
și într-un fel am pierdut controlul.
în alt loc, pentru altcineva
începe iar.
nu va fi 84 va fi 93 sau
orice alt număr pentru aceleași așteptări.
cum să le reziști?