Te simt cum aluneci într-un loc interzis
cu sufletul rupt de prea multă tristețe,
nici nu-ți deschizi ochii, zici:"poate e vis!"
doar mă săruți... și cu atâta blândețe!...

Te lași într-o parte prea plin de iubire
dar ținându-mă-n brațe, nu vrei să mă pierzi
lacrimile-ți joacă lumini de uimire.
Mă privești, mă simți... Tot nu-ți vine să crezi.

Pupila-ți se leagă de-al meu chip răvășit
când pletele-mi bat goliciunea râvnită.
- Cu tine-o să-ndur un dor nesfârșit!
Cum să te am... doar pe tine iubită??!

Te voi dimineața și în ore târzii
întotdeauna aproape, râset zglobiu,
să mă pierd în sclipiri de ochi străvezii...
Eu fără tine, sunt mai mult mort decât viu!