Timizi fiori cuprind neâncercarea
Și tremurande gânduri se zdrobesc,
Iar sufletu-mi se zbate ca și marea
Și nu-ndrăznesc să-ți spun că“te iubesc”.

Cum aș putea-ndrăzni, cănd lumea în care
Te dărui vieții, e așa departe,
Iar între noi , rotații planetare
Au pus un timp ce dureros desparte.

Nu pot să-ți spun, cum aș putea ?
Să-ți spun că te iubesc mi-atat de greu.
Să mă îmbrățișezi oare ai vrea?
Atâta liniște mi-ar fi la pieptul tău!