trei gemene țineau atuncea
să nu te cert pentru minciuni
dar ai plecat să-ți bei tăcerea
născând în mine trei minuni



un prag de da
făcea ocolul
prin curba marii integrale
dar tu ziceai că nu-i momentul
să te împarți în griji banale
să rânduiești în pravili conul
trecând în fulger apa-norul
să noruiești să nămolești
și-n amânare să trăiești
precum un vultur ține zborul
o zi și-o noapte
rodadorul




peste marea pământului
urmele gândului
pe scara-scenă
a vieții



la castelul în care m-am trezit
marele paj
într-un garaj
lucra taximetrist un pitic
care înainte de-a ajunge aici
fusese nostrom
pe Neptun



acesta-i miezul din sămânța
de care tu spuneai cândva
că-i din săgeata unei urme
pe scena-n care undeva
arcade pontice făcură
și iedera urca-n copac
cu vrednicia ei de umbră
și cu un cântec de sabak




Constanța, 17 mai, 2011