La tema: „Speranță și Viață”


Speranțe

În viața asta plină de nevoi
Eu am plătit destul și am speranțe
Ca pân’ la Judecata de Apoi
Să fac rost și de câteva chitanțe...

Medicului meu oftalmolog

Mai văd doar puțin, ca prin ceață,
Pe stradă când merg mă împiedic,
Dar am, mai departe, în viață
Încredere oarbă în medic.

Emoții la căpătâiul bolnavului

Acum, că a venit Salvarea,
Eu m-am oprit din tremurat
Și sunt chiar foarte împăcat
Că pot... aprinde lumânarea.


La tema: „Românul, hazul și necazul”


Hazul de necaz după 1989

Am schimbat entuziaști „macazul”
Și-astăzi, triști, cu lacrimi pe obraz,
Constatăm că nici măcar necazul
Parcă nu mai are-același haz...

„Haz de necaz”

Sintagma-aceasta nu mai stă-n picioare,
Că hazu-i mic, necazu-i foarte mare,
Iar pe la noi, necazul, din păcate,
Era ținut de către haz în spate...

Notă:
Am hotărât să nu postez (și să nu trimit spre publicare nici în alte locuri) una din epigramele trimise la tema a doua, deși ea este inedită, originală, corect construită și răspunde perfect temei (altul este motivul, dar nu are rost să discutăm despre această chestiune).