El era un simplu Soare
Rasarit in umdra diminetii morbide
Ea era mai frumoasa ca luna
Era singua care lega pamantul de cer
Era Ploaia

Simpla lor unire nu putea
Fi realizata. departarea durea
Ingrozitor si cu greu incerca
Sa aprinda curcubeul deaspura
Era Soare

In versuri de filosofie antica
Isi cantau cocorii dragostea eterna
Ploaia il astepta pe el sa vina
Cand soarele apunea ucis de propria lumina
Era Ploaia

Cine era mai cunoscut decat el
Care sttea susu pe cer in glorie
Ea era liantul universului
Si il racorea in noptile reci
Era Soare

Cine a permis asa ceva
Ca ea sa fuga in timp ce el sta
Nu-si puteau spune cuvinte de dor
Simpla lui prezenta o coplesea
Era Ploaia

El cu greu se indragostea
Ea cu gandul il astepta
Dragostea lor pur si simplu
Nu exista.El era ucis
Era Ploaia

In timp Soarele si-a gasit alinarea
In umbra malefica a Noptii
Aceasta ii dadea tot ce nu avea
Ploaia era distrusa si plangea
Era Soare

Curcubeul era distrus de Noapte
Dragostea lor era ceva anormal
Puterea lumii se diminua incet
Ploaia il astepat cu regret
Era Ploaia.

Si atunci el i-a spus din greseala
Tu ma completezi pe mine
Ea cu lacrimi i-a reprosat
Tu nu.
Era Soare.

Nu exisat o concluzie mai amara
Decat sa pui sentimente si sa doara
El nu a inteles un lucru firesc
El era pentru ea, ea era pentru altcineva
Nu mai era nimeni.