mă cauți demult
de când ochii copiilor erau doar sâmburi
mă cauți printre spații
și timpuri
cu albul cusut de inimă
mă cauți cu tot freamătul
gata să te înghită
cu liniile dinăuntrul tău
curbate niciunde
spre centru
spre raze arzând
am venit
torente de flăcări stau
să-ți topeasca mirarea
te retragi dar nu fugi
doar stai
aștepți
să simți vulcani ce erup fără veste
e bine
dar am ascuns iubirea
sub aripa unui porumbel

pâna ce albul din tine
va fi curcubeu
din pene de lebădă

te intrebi uneori
de ce
eu nu plec niciodată
din tine ?