Ormag Tiranul vietuia in Dracia
Si calarea pe Vanturi Negre
Iar Vam plugarul lucra pamantul
Rugandu-l sa opreasca vantul.
In fiecare dimineata
El soarele-l privea cu jena
Si glasuia spre Vantul Negru:

- O, Tu Ormag, calaret al
Norilor negrii,
Leu cu gheare de crita,
Numele tau e Spaima!

Dar intr-o buna zi,
Norii se vor usca
Si cand vei cobora
Pe glie, te va astepta
Lancea mea.